parerealuiasan

In fond, suntem bucatile din noi care, pe rand, urca pe scena si rad, plang, se joaca, sufera, au geniu, rateaza, se razgandesc... asa suntem noi, bucati de lumina si bucati de umbra, toate deodata cautand un sens si niciodata la fel. Asa traim, pe intervale de timp, cu emotii si ganduri, lasand urme in lume.  Sa iti traiesti bucuria la timpul ei inseamna sa pretuiesti continutul timpului cu celălalt. Cateva minute intr-o companie care te umple de emotie si inspiratie este darul pe care tu ti-l faci, este o chestiune pentru sufletul tau. Percepem oamenii ca ceea ce inseamna ei pentru noi si nu ceea ce sunt cu adevarat. De aceea uneori luam de la ei mai mult decat ne asteptam, alteori mai putin (de acolo drama). Si oricat de mult si oricat de departe ar parea o despartire, suntem fragili si timpul impreuna ne este de aici__________ pana aici. Important este cum reușim sa articulam spațiul  din acest interval cu evenimentele care comprima sau dilata clipa, care ne dau alta traie...

Lucrurile pe care nu le spunem la timp vorbesc apoi continuu în mintea noastra

S-au mai intamplat rupturi Ti-ai spus atunci ca asta e  Nu au meritat Si ai mers mai departe Si totusi exista rupturi de neimaginat Ca atunci cand constati ca in unele zile Soarele nu era Soare Florile nu erau flori Oamenii nu erau, de fapt, buni. Asa se intampla uneori Sa traim mai departe rupti in bucati Sa le adunam si sa mergem cu ele in oglinda  Sa privim prin spatiul dintre ele  Uneori e umbra, alteori multa lumina "Ah, ce bine e sa stii, totusi! Si ce repede trece timpul pe aici, Si ce repede a trecut viata!"

Poezia aceasta ar fi putut fi frumoasa Ar fi putut fi despre curaj Și despre împlinire  Ar fi putut fi o poezie usoara Macar de ar fi avut rima Ar fi fost o poezie care sa inspire  Ar fi putut fi invata în scoli Recitata aiurea, în tramvaie  sau in gând De câte cineva însuflețit de ea Dar poezia asta, uite,  E complicata si grea  Nu e de dat mai departe E ca un exemplu de "asa nu" Pe care îl arăți cuiva drag Vezi tu Ca atunci cand luam copiii de mana Si ii învățăm lucruri despre lume "Uite aici o stea si aici o fantana, Uite asa arata golul,  Nu, nu e de incercat A fost cineva inaintea noastra Si acum nu stie sa mai iasa Ne scrie versuri de acolo S-a incurcat"

Bine ai venit în familie! Astăzi îți așezam pe cap o coroana. Nu este una regala, ci este o coroana cu 3 valori pe care sa le porți de acum: Adevar, Bine și Frumos. Este cel mai de preț lucru pregatit pentru tine. Coroana aceasta nu este obișnuită, nu este nici ușoară, însă este cea mai rara podoaba și poate fi pierduta cel mai ușor. Odată cu ea, primești și grija pentru sufletul tau pe care sa îl păstrezi curat. Fii dreapta, fii bună, fii demna, fii uriașă. Numai având o anvergura morala vei putea respira libera la înălțimi la care prea putini ajung.  Unele dintre cele ce le vei trai te vor trage în jos, dar sa judeci tu și sa vezi ca sunt mărunte. Lumea, de multe ori, draga Teodora, se preocupa de lucruri mici. Stiu ca ai sa uiți lucrul asta din când în când și multe îți vor părea nedrepte și de neînțeles. Lasă în grija mea, cand îți voi șterge lacrimile, sa îți amintesc ca tu sa ramai mare.  Nu pot sa îți promit ca nu vei suferi. Cu noroc, vei întâlni unul sau poate doi oam...

Perioada sărbătorilor de iarna este o ocazie sa ne gândim la daruri, deși în fiecare zi primim în schimbul cu ceilalți "darurile" lor.  Oamenii dăruiesc ce au deja, iar oricare dar porneste de undeva din suflet și se concretizează sub o forma care, ajunsa la destinație, transmite o energie. Darurile sunt cantități de energie primite de la ceilalți. Simțim bucurie când cel care ne dăruiește are în suflet: bunătate, seninătate, recunoștință, generozitate. Aceste lucruri ajung și la noi în suflet.  Omul nu poate dărui ce nu are deja. A avea grija de noi înseamnă să avem grija de sufletul și de conștiința noastra, sa îl păstrăm pur cu onestitate, deschidere, intenții bune și corectitudine. Toate lucrurile acestea ne fac, însă, vulnerabili in schimbul inevitabil cu ceilalți. Ne regasim expuși cu atat mai mult cu cat presupunem ca oamenii gândesc și simt ca noi. Fiecare îl vede pe celalalt din propria perspectiva și, uneori, te trezești judecat exact după chipul celui care te descr...

Nu am avut timp de pregătiri anul acesta, asa ca am lăsat totul pe 24 decembrie, adică azi. Partea cea mai proasta e ca azi dimineața m-am simțit foarte obosita și lipsita de orice dispozitie de sărbători. Am văzut apoi o fotografie cu Moș Crăciun trudind pentru a face dulciuri și m-am gândit la acel ceva ce ne pune la treaba deși ne simtim epuizați.  M-am autodiagnosticat cu aprox 1 an și jumătate în urma cu deficienta majora de motivație, asa ca sentimentul care ma încearcă acum este unul nou în peisaj. Am profitat de moment și mi-am luat puțin timp sa îl pun în atenție, sa mi-l însușesc pana la capăt și sa îl transmit pe cât posibil.  Aproape oriunde m-aș duce cu gândul mi se pare ceva în neregula și ma enerveaza, de la politica și pana la orhideele mele care nu mai infloresc. Asta se întâmplă doar pentru ca am așteptări și o voința care tinde sa se impună în toate cele, uneori dincolo de controlul sau capacitatea mea de influențare, mecanism care, evident, produc...

Cum e posibil ca, in "cea mai bună dintre toate lumile posibile" (Leibniz), sa stăm atât de prost la capitolul calitatea relațiilor umane?  Eu bănuiesc ca ar fi 2 motive: lipsa demnității și excesul de toleranță.  Este prea mult ego în loc de demnitate și prea multă toleranță în loc de verticalitate.  Demnitatea presupune un tip de anvergură morală care se manifestă față de sine și are drept consecință comportamentul echilibrat față de ceilalți și față de mediu în general. Respectându-te, ai principii, valori care țin la testul reciprocității și al sustenabilitatii, adică le poți aplica la fel de bine pe tine ca și pe ceilalți, accepți ca ți se pot întoarce și ca au consecințe pe termen lung. Deci, un om cu respect de sine, adică demnitate, nu se poate bucura în a fi incorect, nedrept, excesiv, abuziv, adică nu poate fi meschin. Sigur, sună redundant, dar o pun aici ca poate ajunge undeva: meschinaria, micimea morală, se opune demnității.  Acum ajungem la toleranță c...

De ce îmi place politețea?  Pentru că este acel principiu de funcționare al societății. Etimologia cuvântului "politețe" vine din latinescul politus provenit din verbul polire , adică "a șlefui". I se mai spune "bună-creștere", "bun-simț", este vital într-o societate și este valabil pentru toate vârstele. Cred că sinonimul cel mai potrivit pentru "politicos" este cuvântul "civilizat", care mă trimite cu gândul la "civil", "cetățean", "om al cetății", "cetate" (gr.  polis ).  Apreciez comportamentul politicos al unei persoane pentru ca în spatele lui este un efort de șlefuire, de educare. Un copil prost-crescut este insuportabil, un adult lipsit de bun-simt, de asemenea. Civilizația este specifică rasei umane fiindcă omul este singurul capabil în lume de a fi șlefuit la început (când nu are discernământ), și de a se șlefui singur pe parcursul vieții. Omul nepoliticos este ca un șut dat î...