meditatie

In fond, suntem bucatile din noi care, pe rand, urca pe scena si rad, plang, se joaca, sufera, au geniu, rateaza, se razgandesc... asa suntem noi, bucati de lumina si bucati de umbra, toate deodata cautand un sens si niciodata la fel. Asa traim, pe intervale de timp, cu emotii si ganduri, lasand urme in lume. 

Sa iti traiesti bucuria la timpul ei inseamna sa pretuiesti continutul timpului cu celălalt. Cateva minute intr-o companie care te umple de emotie si inspiratie este darul pe care tu ti-l faci, este o chestiune pentru sufletul tau. Percepem oamenii ca ceea ce inseamna ei pentru noi si nu ceea ce sunt cu adevarat. De aceea uneori luam de la ei mai mult decat ne asteptam, alteori mai putin (de acolo drama). Si oricat de mult si oricat de departe ar parea o despartire, suntem fragili si timpul impreuna ne este de aici__________ pana aici. Important este cum reușim sa articulam spațiul  din acest interval cu evenimentele care comprima sau dilata clipa, care ne dau alta traiectorie sau ne aduc in fata unui capat nou. 

Cel mai mare dar pe care il poti face cuiva este timpul tau. Nu am spus-o eu prima, insa gandul asta, vazut in lumina fragilitatii noastre ca oameni, ar putea sa ne insoteasca in tot ce facem. Si atunci, cum am mai cheltui momentele noastre in chestiuni fara sens?!